Some sort of warning.

Sunt foarte, dar foarte putine persoane care ma cunosc cu adevarat sau macar pe jumatate, asa ca simt nevoia sa spun niste lucruri dinainte pentru cei care doar cred ca ma stiu, just to make it clear.
Nu sunt genul de persoana care se coieste si nu spune ce are pe suflet. Daca am ceva de zis, pai atunci zic. Daca ti se pare ca sunt nesimtita, ok. Mie nu mi se pare ca sinceritatea = nesimtire. Dar inteleg de ce unele persoane fac afirmatii de genul.
Probabil ca si eu as zice la fel daca as manca cacat cu galeata si cineva mi-ar spune lucrurile verde in fata. De ce sa recunosc, si sa imi asum responsabilitatea pentru prostiile pe care le scot pe gura, cand pot foarte usor sa ma victimizez si sa dau vina pe altu`? Ca na, e mai usor.
Urasc, dar la modul grav, gesturile si comportamentul de genul.
Nu stau nici sa imi fac planu` dinainte, sa stau sa ma gandesc ce sa scriu aici, cum sa imi pun statusuri pe sau ce sa zic ca sa cad bine in fata oamenilor, sa ma inteleg bine cu ei pe facebook si in realitate sa fiu genul de persoana care ii acuza pe toti ca sunt falsi si mincinosi , si sa fac aceleasi lucruri ca cei pe care ii acuz de fapt si de drept.
Nu imi place sa fiu calcata in picioare. Iti arat respect , vreau sa il si primesc. Nu pentru ca sunt superioara in vreun fel, dar vreau sa fiu tratata la fel cum te tratez si eu.
Sunt genul de persoana in fata careia ai voie sa gresesti de 2 ori. Third strike, you`re out.
Cand am un prieten bun, nu imi expun vulnerabilitatile si nu imi expun secretele si gandurile in fata lui/ei ca sa ma aflu in treaba, ca sa avem un subiect de conversatie, ci pentru ca am incredere si nu vreau ca acea incredere sa fie distrusa, pentru ca, da, intotdeauna dau a doua sansa, mai ales intr-o prietenie. Intotdeauna iert, dar niciodata nu uit. Si nu imi place ca atunci cand ma cert cu un amic/tovaras sa impart gasca in 2, cum observ ca se poarta mai nou. Ma cert cu cineva, am o problema cu o singura persoana, nu cu toata lumea. Si da, sunt razbunatoare si nu imi pare rau.
Spun de la bun inceput unei persoane care o cunosc, cum sunt de fapt si de drept, ca sa stie la ce sa se astepte. Ramane la alegerea fiecaruia daca vrea sa mai vorbeasca cu mine sau nu. Mi-e indiferent.
Sunt incapatanata, si intotdeauna am dreptate. Chiar si cand nu am.
Am parti bune, dar si parti rele. Ca oricine altcineva.
Nu vreau sa fiu judecata, sau ca cineva sa aiba anumite asteptari de la mine, pentru ca nu o sa ma ridic la inaltimea lor. Sunt asa cum sunt. Cu injuraturi, cu glume proaste/bune, cu nervi, cu momente bune si rele, asta sunt fratilor.
Va convine sau nu, asta e. Asa ca in momentul in care ma calci pe coada, poti s-o rupi la fuga, ca nu reactionez tocmai bine.
Asa ca de acum stiti, sunteti avertizati astia de vreti sa ma mai bagati in seama sau astia de vreti sa-mi fiti prieteni.